Somnul cel de moarte

Noua ne lipseste disciplina. Un cancer al societatii actuale. (si incerc sa nu intru si in asocierii psihosomatice). Asta nu este din vina noastra. Ci din cauza modului de viata. Sunt mai multi factori la mijloc.

  1. deconectarea sociala / individualizarea si izolarea persoanelor , cu focus pe un grup f restrans (familie, prieteni)
  2. lipsa unui scop comun – omul defapt tanjeste foarte prodund dupa un lucru impreuna cu ceilalti. dupa a fi benefic intr-un grup mare, extins, de a-si servi rolul si a fi apreciat si a se bucura de ceea ce face.
  3. nimicnicia care ni se serveste – noi stim ca se pot face atat de multe lucruri mai bine, si avem impulsul de a le face, dar ni se limiteaza puterea (nu intru in detalii cum. o simpla privire la societatea de acum ne spune tot)- si astfel inconstient admitem ca suntem neputiinciosi defapt, si ca singurul efect pe care-l putem avea in ambientul nostru este asupra celor apropiati – carora le si facem viata dulce sau amara, ca sa simtim ca suntem importanti si puternici.
  4. drogurile care ne amortesc simturile. cautati in dex definita drogului. (cele mai vizibile: cafea, tigari, alcool, carne, stupefiante. cele mai putin vizibile : zahar, lactate, faina alba, multi alti amelioratori, cencentrati de gust, arome, ciocolata, alimente procesate, dependente emotionale, viciuri comportamentale, invinovatirea celorlalti, protectia statului)

Noi in momentul acesta suntem ca niste pui de gaina de ferma. Din pacate pot spune ca societatea a ajuns complet dependenta de exterior, de ceea ce ne ofera “statul”. Ce cuvant bun – statul. Chiar asta facem, stam ca prostii, ne hranim, vorbim, radem, dar nu ne dam seama cum ne este mancat sufletul – incetul cu incetul. 

Traim la caldurica in apartamente, mergem la supermarket, mergem la job si stam toata ziua cu fundul intr-un scaun moale, ne bem cafeluta dimineata, mergem la Ikea sa ne infrumusetam casa si sa mai luam niste chiftelute, mergem in Grecia vara. Viata-i frumoasa. Pacat ca in aceasta viata “frumoasa” sindromul depresiei e mai mare ca niciodata. Pacat ca traim “adormiti” in iluzia progresului, si al avansului tehnologiei – pe care nici macar nu l-am realizat noi =))) 

Omul nu are nicio vina. El este ca o gaina in momentul acesta. El se naste de mic si imita ceea ce vede. Iar daca nu imita bine este pedepsit. Vina nu este a noastra. Dar oameni buni, macar sa ne trezim putin. Sa fim contienti de ceea ce ni se intampla. Nu sa radem prin baruri, crezandu-ne destepti, in timp ce ne sunt mancate sufletele – si sufletele urmatoarelor generatii, care prin comportamentul nostru pasiv, de acceptare a tuturor acestor dependinte si usurinte a progresului tehnologic nerealizat de noi, acceptam ca ei sa piarda de tot sansa de a mai fi oameni, si de a mai putea face ceva de la ei insisi. Prin slabiciunea noastra prezenta, ii condamnam si pe ei.

Si nu e nimic. Dar macar de am fi toti constienti de asta. Ne-am salta nivelul de inteligenta colectiv. Una e sa faci ceva si sa fii complet tamp la efectele actiunii tale, si alta e sa fii macar constient de ceea ce faci. Dar asta ar implica prea mare vinovatie si rusine de sine. Asa ca ne “bem” zilele cu toate aceste dependinte – necreate de noi. 

Screen Shot 2017-01-15 at 08.40.15.png

Vazusem mai demult desenul acela animat japonez “Spirited Away”, in care o fetita impreuna cu familia ei ajung intr-un parc de distractii parasit, in care deodata apar cele mai minunate lucruri pe care ti le poti dori : tarabe intregi cu mancaruri gratis, care mai de care mai apetisante, purcelusi umpluti, dulciuri, creme, sampanii, etc. Parintii se pun deindata sa infulece din toate, dar asta mica nu vrea. Se simtea ciudat acolo, i se parea ceva suspect. Dupa ceva timp a revenit la locul unde ii lasase pe parintii ei, iar acum acestia erau transformati in porci. Stateau pe scaune si mancau in continuare. Iar ceilalti vanzatori erau acum transformati in fiinte ciudate, si nimic nu era real.

Cam asta am avut sa va zic azi. 

Inca 2 mentiuni de final. 

1. Mai stie cineva cum incepe imnul tarii ?

2. Si 2… aceasta cunostiinta a somnului omului a incercat sa mai fie revelata de f multi, dar nu au avut cui sa spuna. Toti le sareau in cap si ii atacau, pentru ca e greu sa te vezi pe tine prost. Te apuca vinovatia si rusinea, plus ca te simti neputiincios cum am spus mai sus, nu stii ce sa faci. (omul are mereu nevoie de o actiune la o stare negativa, el instinctiv vrea sa indrepte raul.)

Oameni buni – momentan suntem cu totii in acest rahat. Sa nu credeti ca cei care au reusit sa renunte la tutun, alcool, zahar, carne sunt mai buni sau mai destepti. Ei sunt chiar mai nefericiti, pentru ca isi dau seama de rahatul in care se afla, dar se simt neputiinciosi sa faca ceva. Suntem toti bagati aici si suntem afectati in mod egal de acest somn. Ceea ce alegem acum, ne va afecta viata viitoare – a copiilor nostrii, si a evolutiei personale a sufletului nostru. Chiar daca vom muri, ceea ce acumulam acum va ramane. Si – si aici este doar parerea mea personala – lucrul important nu este sa evoluam individual, cum ni se serveste de invataturile spirituale. Ci sa ne putem unii si evolua impreuna. Sufletul nostru dupa acest lucru tanjeste. Sa nu credeti ca suntem neputiinciosi. Suntem neputiinciosi in fata lumii create de ei, nu ne putem bate cu aceleasi arme. Ei ne-au indoctrinat sa credem ca suntem la fel ca si ei – si deci, in mintea noastra s-a facut asocierea ca ne-ar trebui aceleasi arme. Noi avem alta putere. 

Iar aceasta va las sa va dati seama care e.

Succes la viata. DN 15.01.2017

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s